2016

  • m-am învățat și dezvățat să alerg (max 15km)
  • am avut mult mai multe mese împreună cu prieteni, rude, apropiați decât singură
  • am pierdut o persoană dragă
  • acumulat 3 boli cronice de care nu am scăpat, dar mă încăpățânez să cred că pot scăpa
  • germană ✓
  • python ✓
  • am scris aberații des, dar ținute în privat. yay.
  • 90% terminat lucrul pentru masterat
  • am părăsit Saarbrücken
  • am zburat de 15 ori (știu nu e ecologic), către 4 țări,  doar o țară nouă de Paștele catolic
  • am mers cu trenul de zeci de ori…
  • am fost spectator la cele mai multe concerte/piese de teatru/spectacole de tot felul din viața mea doar in ultimele 3 luni ale anului. cel mai fain a fost concertul de pian de Aki Takase.
  • am sărbătorit primul Crăciun nu în România
  • am învățat să spun nu mult mai des ca până acum
  • am citit 

feel like going home.mp3

am printat optim azi
doar vreo 300 de pagini
am trimis mailuri optim azi
vreo 20
am mâncat optim azi
lapte, miere și rapunzel
am învățat optim azi
2 ore de germană și multe ore de încercări
am făcut un check-in optim azi
în portul fâl-fâl
de unde iau un avion către root
am zâmbit optim azi
doar în oglindă
am înjurat optim azi
de 13 ori în 5 limbi diferite
mi-a fost un dor cumplit de optim azi
continuu

ah, dar ieri?
 

 

 

unu doi trei (instantaneu din ușa)

ridicol
rușine
frustrare

zic doamne adună-mă
cu sufletul sugrumat
de toți demonii din cutia în care locuiesc

sec
unu doi trei
fără ritm
fără măsură
lene și pierdere
gravitez în douăsprezece spații
ale căror limite le-am acceptat
și le lărgesc
vorbesc încă limba mamei mele
dar mai mult limba scrierii mele
nu mai știu unde-mi sunt hotarele

îl strig în gând pe Augustin
atunci când trupul îmi picură
durerea pământului
oh și nu-mi răspunde
înțeleg mai mult
și nasc mai puțin

zic doamne renaște-mă
cu inima pendulând
între intim și străin

sec
unu doi trei
fără tine
fără împreună
hoinăresc în toate cele douăsprezece spații
ale căror limite tu le-ai desenat
întru desăvârșirea mea
respir ființa neamului meu
dar mai mult a omenescului
nu mai știu cine sunt
mă dizolv

Augustine rămâi
înțeleg nimic
și nasc în seară ruga-mi poezie

zic doamne iubește-mă
iar soarele cade iar
peste toate păcatele mele
ca pătura portocalie
peste trupul gol
tot în paradisul meu de aici
ce nu mă izgonește
și mă îngăduie
să-mi răscumpăr zbaterile

incomplet ❦

după patru ani
la telefon cu fantoma în carne de om
ce e logica mă întreabă iar
și vrea un răspuns abstract
bine închegat într-o limbă care nu-mi aparține
știi că logica are un trup?
că are gust rece?
și acum miroase a amifiteatru îndepărtat.
logica are picioare și merge mult
prin orice
chiar și prin vid
logica vede
cu mulți ochi
are 7 ochi doar pentru timp
pentru spațiu doar
785675643432
pentru restul rămas e aproape umană cu doar
2.087420742706
logica e cuțitul meu
când într-un bar
prind o nouă frază cu un Bordeaux
înțelegând în fine disperarea.
sau mai degrabă orbirea
răspunsul e un mărgăritar
pe care nu-l am acum
nu vezi că n-am timp de așa ceva?
e război acum
psihopati, vaci de toate soiurile și porci
patinează pe chelia terrei
de pe cubul spațial se văd
ca muște pe o vată de zahăr
ca pufarine in iaurt
și tu visezi că va fi pace
aș vrea să am curajul lui Waits
și să urlu la tine
că habar n-am
că acum conduc și nu pot să te cânt
Timbuktu îmi e străin
Terțius și el
poate ar trebui să încep un post de poezie
să las pentru 40 de zile
să se așeze
praful ca o ploaie de zaruri,
în formă de istorie
în formă de glumă
în formă de ecuație
în formă haotică
ca tupeul subtil și mândru
al mersului blond
plictisit de sfaturi ieftine

adormind prin trenuri fără uși
sperând încă
o să-mi treacă îți spun
când o să uit să mă mai iau în serios

waits

rezumatul zilei

sorb iluzia cauzalității
și cosesc timpul
iulia face și ea clatite
dar nu umplute cu moarte
aici carnaval și măști
pe ingress am capturat încă o fântână
yay

gif’ul zilei

salut, 2015

și Instantaneu de Ştefan Augustin Doinaş pentru că tot văd fotografii zilele aste

„Îmi plac fotografiile – la ceasul
când se preschimbă-n tigri: fiecare
îşi ţine-n gură halca ei de timp.

Noi înotăm – în ochii lor: zâmbind,
mai facem gesturi mari şi luminoase
sub cerul înflorit…

Dar dedesubt,
Însângerată, apă fără umbră
ne-a şi vărsat într-o bulboană sumbră.”

și kumm? http://youtu.be/teZt2VqJhVk

piatră.

observație

microspanacurile de tot felul unde te poți exprima sunt bune, dar taie din cuvintele fluide. rămân doar frazele scurtate la minim care deseori spun altceva decât crezi tu că spun.

teoria modelelor – înainte de examen [3 a.m.]

Solomon Marcus în Paradigme Universale la pagina 159 povestește despre tendința dictatorială a metaforei și a modelului. Și mie îmi pare că metafora și modelul se impun prin însăși crearea lor. Dar dictatorial pare un cuvânt prea greu, l-aș atribui mai degrabă unui ceva de tip film făcut după o carte. Cel care primește metafora are încă libertatea să facă ce vrea cu ea. În schimb când cineva ia metafora și îi atribuie o unică interpretare și o servește altcuiva… atunci da – e dictatorială.

 

Zi

Zi

Zi e o interjecție, dar și o creatură verde cu aripi lungi. Oare un zmeu cu coada așa despicată și cu forma asta ar zbura?